Scriem. Scriem aproape non-stop. Suntem înconjurați de scris. De la mesaje, la postări pe Facebook și Instagram și Twitter, până la postări pe bloguri și cărți întregi cu sute de pagini. Scrisul e fundamental în funcționarea întregii planete și fără scris, lumea ar arăta total  diferit. Scriem ca să ne descărcăm, scriem ca să ne refugiem, scriem ca să împărtășim, scriem ca să ajutăm, scriem … Continuă să citești Scrisul ca un drog

Un punct negru. Un punct negru care crește. O pupilă… care se dilată… din ce în ce mai mult… Un iris… Ochii lui erau mari, cu genele lungi presărate cu vise, dorințe și aspirații, cu irisul într-o culoare schimbătoare, trecând de la căprui la kaki. Mă fascina trecerea de la o culoare la alta și, fie vorba între noi, genele lungi pe care în alte … Continuă să citești Oglinzi

Ăm… Hei, încă mai scriu. Știu că am cam lipsit în ultima vreme, dar încă mai scriu. Motivul pentru care nu am mai scris nimic…? Nu știu, sincer, care a fost. Cred că pur și simplu am încercat să mă bucur mai mult de o anumită persoană. Cred că asta a fost. Am încercat să fiu fericită. Nu că scrisul nu m-ar face fericită. Dar … Continuă să citești Încă mai scriu

17. Nu aș fi crezut că m-aș fi putut simți vreodată mai plină de viață decât mă simt acum. 17 a adus cu el fericirea. 17 a adus cheful de viață. 17 a adus o rază de soare. 17 a adus persoane în jurul meu de care nici măcar nu știam că am nevoie, dar care îmi fac atât de mult bine. 17 înseamnă fericire. … Continuă să citești 17

Cu toții vrem prieteni. Cu toții căutăm să ne adaptăm undeva. Cu toții căutăm să aparținem unui grup. Căutăm să fim apreciați, căutăm atenție și căutăm să ne simțim iubiți. Și uneori ajungem să ne înconjurăm de oameni care credem că ne fac bine numai prin simplul fapt că au și ei probleme și ne dau senzația că nu suntem singurii care trec prin anumite … Continuă să citești Cut shitty people off

Știu cum sună titlul și știu că pare că am o stare oribilă, dar de fapt mă simt destul de bine (chiar pot să spun că sunt mândră de mine, deși nu o să explic motivele). Ideea e că mă uitam la Jessica Jones și e o parte în ultimul episod din sezonul 2, când spune ea că urăște să înceapă cu începutul. Și în … Continuă să citești Începuturile sunt o dezamăgire

Dragi oameni, Vă mulțumesc pentru că vă rupeți din timp ca să îmi citiți gândurile. Viața e prea scurtă și sunt multe de făcut și cu toate astea, voi vă opriți din când în când pentru a-mi citi mie articolele. Pentru alții poate sunteți puțini. Dar eu mă mulțumesc și cu numărul ăsta. Și cumva chiar îmi place că sunteți puțini. Pentru că am timp … Continuă să citești De la autoare pentru cititori

Știți ce mă enervează pe mine cel mai mult și mai mult pe lumea asta? Felul în care, printr-o singură apăsare de buton poți schimba atât de multe lucruri. Poți să îți ștergi singur un articol când abia ce l-ai terminat de scris (da, am comis-o din nou XD), poți să detonezi o bombă, poți să nu îi trimiți un mesaj unei persoane atunci când … Continuă să citești Despre click-uri, Facebook, oamenii cu păreri și micile bucurii de care toți uităm

Întotdeauna m-am considerat o persoană normală. Cel puțin din punctul de vedere al aspectului fizic. Nu am nimic special. Nu am un corp cu forme voluptoase și nici o față specială în vreun fel. Am ochii căprui, buze pline (nu mari, dar medii) și, de fapt, dacă stau bine să mă gândesc, cea mai bună descriere a corpului meu ar fi “mediu”. Pentru că sunt … Continuă să citești Cugetări offline

Știu că nu e neapărat ce vrei să auzi acum, dar e septembrie, e oficial toamnă și începe școala. Poate ca boboc ești entuziasmat de lucrul ăsta. Dar marea majoritate a celor care sunt a 10-a, ca și mine, nu sunt. Îți spun clar. Da, poate ți-e dor de colegi sau lucruri de genul ăsta, dar tot nu ești entuziasmat în vreun fel. În fine, … Continuă să citești Schimbări. Evoluție

Am 16 ani și nu știu prea multe despre viață. Dar ăsta e al doilea lucru pe care l-am învățat. Viața e scurtă. Viața, chiar dacă ajungi să o trăiești până la 100 de ani, e prea scurtă. Și poate că există viața de dincolo, poate că nu. Nu cred că vom ști cu adevărat vreodată. Dar tocmai pentru că nu știm asta, ar trebui … Continuă să citești Recunoștință

Am 16 ani. Sunt o simplă adolescentă. Nu prea poți să spui că am gustat cine știe ce din viață, nu? Poate că da. Dar în ăștia 16 ani am învățat totuși ceva. Pe lângă o grămadă de lucruri (din care multe, absolut inultile, dar în fine), am învățat câte ceva despre viață. Viața poate fi în multe feluri: poate fi frumoasă, poate fi simplă, … Continuă să citești Uneori e despre fericire

Well, nici nu mai știu ce ziceam. Sinceră să fiu, sunt atât de zăpăcită în momentul ăsta, că nici măcar nu mai țin minte un simplu cuvânt din ce voiam să scriu. Scuze, din ce scrisesem deja. Scrisesem un articol minunat de vreo… Nu știu, posibil 1000-2000 de cuvinte, din care nu îmi mai amintesc nimic, pe care l-am șters pur și simplu din greșeală. … Continuă să citești Am scris un articol întreg, ca mai apoi să îl șterg din greșeală #ImAGenius

Vineri, 8 septembrie 2017 PRIMA ZI Ruta Craiova – Köln. Ora opt și cincisprezece minute dimineața. Roțile avionului se desprind de asfalt, botul ascuțit al acestuia țintind către nori și mai departe. E al doilea zbor cu avionul din viața mea. Tata nu pare foarte emoționat, dar pentru mine e o experiență cu totul unică. Odată cu senzația de ușurare pe care o resimt când … Continuă să citești Jurnal de călătorie – Köln, 08-11 septembrie 2017

Știu că sunt copil și am energie și toate cele, dar uneori obosesc. Obosesc să ascult păreri pe care nu le solicit, obosesc să îi conving pe unii oameni că pe lumea asta nu contează numai ce își doresc ei și că nu e okay să îi calce pe ceilalți în picioare doar ca să facă ce au ei chef într-un moment anume, obosesc să … Continuă să citești Obosesc

Noi oamenii suntem ca niște cărți. Niște cărți care deschid cărți. Știu că sună ciudat, dar nu o să mai sune atât de ciudat dacă o să vă explic. Oamenii au tendința de a se atașa de alți oameni. Este în ADN-ul nostru să facem asta. Dar uneori trebuie să învățăm să ne „detașăm”. Uneori trebuie să lăsăm oamenii să plece. Și e greu. Și … Continuă să citești Suntem ca niște cărți deschise

1. Urcatul / Coborâtul din mijloacele de transport. Când un mijloc de transport în comun, fie el autobuz, tramvai, tren sau metrou (nu e cazul în Craiova, dar o spun la modul general), mi se pare corect ca TU – om care vrea să urce în autobuz – sa aștepți încă 30 de secunde până coboară oamenii care trebuie să coboare din autobuz, APOI să … Continuă să citești Frustrări / Lucruri enervante

 N-am să mint. Nu prea gust eu atât de des deliciile astea. Dar și când o fac, e că o prăjitură din care iau numai câte o linguriță și nici aia plină. Glumesc. Nu chiar. E 8. Bine, e 8 și 18 minute. Dar sunt trează de vreo oră. De obicei sunt omul ăla care se trezește meeegaa târziu (10-11, pe acolo), dar azi chiar … Continuă să citești Deliciile trezitului devreme dimineața

 E posibil ca ăsta să fie unul dintre cele mai scurte articole de pe blog. Nu mi-am dorit niciodată să fiu celebră. Nu m-a atras niciodată ideea. Nu mi-am dorit cercuri mari de prieteni sau mega-petreceri de ziua mea. De ce? Pentru că pur și simplu nu îmi place. A fi celebru înseamnă a fi privat de anumite lucruri de care oamenii de rând beneficiază, … Continuă să citești De ce nu mi-am dorit niciodată să fiu celebră?

În general, nu am prea postat chestii de genul ăsta pe blog. În general mi-am exprimat diverse sentimente sau mi-am eliberat mintea de nebunii, dar nu am abordat niciodată genul ĂSTA de subiecte. Despre ce vreau să vorbesc? Vreau să vorbesc despre opinia mea în ceea ce privește plecatul din țară. E mai bine să plecăm? E mai bine să rămânem? Voi începe prin a … Continuă să citești Plecăm sau rămânem?

A existat o bună perioadă de timp când m-am considerat o persoană realistă. Însă cu timpul, lucrurile s-au schimbat și am început să cred că sunt mai mult pesimistă decât realistă.  Cumva, a-mi creea singură impresia că un lucru o să îmi iasă prost m-a făcut să mă simt mai fericită atunci când se întâmplă să iasă bine și mai puțin dezamăgită atunci când se … Continuă să citești Pesimist, optimist sau realist?

Întâi e confuzie. Întâi e totul în ceață. Întâi nu înțelegi și nu accepți în totalitate ceea ce e inevitabil să se întâmple. Întâi nu vrei să accepți. Întâi nu înțelegi. Întâi glumești, necrezând că se va întâmpla. Întâi zâmbești nepăsător. Întâi ești ușor neștiutor sau poate ignorant. Întâi nu știi exact ce, cum, când și de ce se întâmplă. Întâi nu observi nicio schimbare; … Continuă să citești Întâi e confuzie, apoi…

Sună extrem de clişeic lucrul ăsta, nu? Adică, trăim într-o societate în care ni se spune extrem de des să fim noi înșine, dar adevărul este că nimănui nu îi pasă cu adevărat cine suntem noi cu adevărat, dacă ne ascundem în spatele unei măști sau nu. Nimănui nu îi pasă pentru că toată lumea poartă o mască. Nimănui nu îi pasă pentru că trăim … Continuă să citești Fii tu însuți

The truth is I’m afraid to die. Even if I like it or not. I’m afraid to lose the memories and the friends that I have in this life. Sometimes, just like anyone else on this planet, I feel like my life’s a mess, a nightmare and I can’t escape from it. But sometimes, I realise that there are some things out there that I’m … Continuă să citești Hope and other powerful feelings

Având pe mine doar o jachetă relativ subțire, aerul rece combinat cu briza racoroasă a lacului îmi intră ușor în oase, dar cu toate astea, continuam să merg pe malul apei ascultând liniștea incomensurabilă a locului. Sunetul valurilor ușoare ale apei păreau să completeze atmosfera liniștitoare de singurătate. Era ceva în pacea conferită de natură, ceva în liniștea locului, ceva ce mă făcea să îmi … Continuă să citești Singurătate

 Plouă cu frunze. Plouă cu visele și dorințele copacilor bătrâni. Plouă în culori: plouă galben și portocaliu și ruginiu. Plouă cu aur și aramă. Plouă cu amintiri de-o vară. Plouă cu povești de dragoste pe care numai frunzele le știu pe-ndelete. Plouă cu gânduri, idei și sentimente tainice. Plouă cu secretele încă nedezvăluite ale universului. Plouă cu lacrimile aurii ale naturii. Plouă tomnatic. Plouă cu … Continuă să citești Plouă cu frunze

Nu mă justific. Nu mă scuz. Și nu pentru că nu îmi pasă, ci pentru că nu trebuie neapărat să o fac și pentru că am făcut-o de mult prea multe ori în fața unor persoane cărora le-a păsat mult prea puțin. Cu toate astea voi spune că mi s-a stricat telefonul (iată deci și de ce nu am mai postat nimic pe Instagram și … Continuă să citești De ce nu mai scriu?

Știu că de o lună nu am mai postat nimic și îmi pare rău, dar nu am inspirație. Adică, zău, am încercat să scriu și chiar zilele trecute terminasem de scris un articol, dar recitindu-l am realizat cât de prost scris și de plictisitor putea fi. Pentru că lipsa mea de inspirație se simte atunci când încerc să scriu ceva și nu am idei. Mi-am … Continuă să citești Nu am inspirație