Promit să nu mă mai plâng niciodată că nu am inspirație

De vreo săptămână încoace (cel puțin), mă bântuie inspirația și mă înnebunește imaginația mai rău ca oricând. Dar problema e că mă simt inspirată de tot și de nimic în același timp. Așa că singura soluție a fost să scriu orice imi vine în minte până rămân fără idei și să mă liniștesc. Ce am obținut? Am scris vreo 24 de pagini până m-am blocat și nu am mai știut ce să scriu. Nimic nou nou pentru mine. Nu în privința asta. Problema adevărată a apărut în momentul în care am realizat că îmi vin din ce în ce mai multe idei pe care nu știu cum să le scriu.

 Când eram mică, îmi doream să fiu artist (pentru mine asta însemna să pot desena tot ce îmi imaginam eu și era mai mult un soi de meserie, nu știam eu că și scriitorii sunt tot artiști XD). Și exprimându-mi dorința asta în fața cuiva, mi s-a spus: „A fi artist nu e un dar, ci un blestem.”. Nimic mai adevărat. Însă fiind mică, nu am prea înțeles – așa cum mulți nu o fac – de ce a fi artist ar putea fi vreodată un blestem.

 Câțiva ani mai târziu, într-o seară senină de Crăciun (deși după vreme ai fi spus că era Paștele) în care am umplut 24 de pagini sperând că imaginația să îmi dea pace și în care am constatat că de fapt mi-am umplut capul de și mai multe idei, am înțeles de ce a fi artist e un blestem.

 E un blestem pentru că spre deosebire de ceilalți oameni care își duc viața fericiți (sau triști, depinde), gândindu-se la viitor și făcându-și filme despre viața lor, tu îți faci filme despre viitorul tău, dar în special despre viața personajului X și cea a personajului Y și te bântuie în fiecare secundă în care alții ar lua o pauză de la griji și probleme și în fiecare noapte înainte să adormi o suită nesfârșită de idei legate de tot felul de cărți sau texte pe care le-ai putea scrie, dar nu știi cum. E groznic să vrei să spui (sau în cazul ăsta să scrii) ceva din adâncul minții, inimii și sufletului tău (căci astea sunt, în opinia mea, cele 3 lucruri datorită cărora se va naște vreodată o creație de orice fel), dar să nu știi cum. E grozanic și te macină până la moarte dacă nu reușești.

 Dar, pe lângă toate astea, am mai realizat ceva. Ceva care mă liniștește cumva: voi scrie o carte.Sunt mai conștientă de lucrul ăsta ca niciodată.Nu știu când, despre ce va fi sau cum, dar voi scrie o carte.

Cum am ajuns conștientă de lucrul ăsta?

Simplu.

Într-o seară am citit un articol de pe blogul Iuliei Ioniță. Nu știu cum au considerat alții articolul respectiv – și (cu riscul de a suna arogantă), sinceră să fiu, chiar nu-mi pasă – dar eu l-am considerat un articol motivațional.

De ce?

În primul rând pentru că – cel puțin eu – am putut observa că nici Iulia nu a avut un plan bine definit pentru scrierea cărții. Pur și simplu lovit-o inspirația într-o zi și de atunci, oriunde ar fi fost, când avea o idee pentru carte spunea „Am o idee de carte” și se izola cu telefonul în piept scriidu-și ideea.

În al doilea rând pentru că a reușit să scrie o carte – mai mult sau mai puțin bună, dar asta nu știu pentru că nu am citit-o – la 17 ani, la vârsta la care marea majoritate a adolescenților ies în oraș și scriu mesaje pe rețelele de socializare, nu scriu cărți.

 Dar, pe lângă articolul de pe blogul Iuliei, a mai fost un lucru care m-a făcut să fiu convinsă că voi scrie o carte: faptul că am scris cele 24 de peagini spontan. Pur și simplu, într-o seară de Crăciun în care nu aveam ce face (încă nu am telefon, deci nu aveam nici varianta respectivă), am luat o agendă și m-am apucat să scriu. Ceea ce a ieșit nu e grozav (sunt extrem de pretențioasă cu tot ceea ce scriu), dar destul de bun încât să știu că mă apropii de momentul în care voi scrie ceva pe placul meu și voi fi mulțumită. Iar asta nu poate decât să mă bucure, bineînțeles.

În final, nu îmi mai rămâne decât să recunosc că îmi pare rău că m-am plâns de lipsă de inspirație de acum câteva luni și să le mulțumesc tuturor celor care îmi citesc blogul (oricât de puțini ar fi).


Vă anunț că mai nou sunt activă aproape zilnic pe TUMBLR (găsiți link-ul și în secțiunea de „CONTACT” și în bara laterală în rubrica „RETELE SOCIALE”).

PROIECTUL #MADEBYME:

#MADEBYME

ARTICOLUL ANTERIOR:

HOPE AND OTHER POWERFUL FEELINGS

Reclame

Un gând despre “Promit să nu mă mai plâng niciodată că nu am inspirație

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s