17

17. Nu aș fi crezut că m-aș fi putut simți vreodată mai plină de viață decât mă simt acum. 17 a adus cu el fericirea. 17 a adus cheful de viață. 17 a adus o rază de soare. 17 a adus persoane în jurul meu de care nici măcar nu știam că am nevoie, dar care îmi fac atât de mult bine. 17 înseamnă fericire. … Continuă să citești 17

Cut shitty people off

Cu toții vrem prieteni. Cu toții căutăm să ne adaptăm undeva. Cu toții căutăm să aparținem unui grup. Căutăm să fim apreciați, căutăm atenție și căutăm să ne simțim iubiți. Și uneori ajungem să ne înconjurăm de oameni care credem că ne fac bine numai prin simplul fapt că au și ei probleme și ne dau senzația că nu suntem singurii care trec prin anumite … Continuă să citești Cut shitty people off

De la autoare pentru cititori

Dragi oameni, Vă mulțumesc pentru că vă rupeți din timp ca să îmi citiți gândurile. Viața e prea scurtă și sunt multe de făcut și cu toate astea, voi vă opriți din când în când pentru a-mi citi mie articolele. Pentru alții poate sunteți puțini. Dar eu mă mulțumesc și cu numărul ăsta. Și cumva chiar îmi place că sunteți puțini. Pentru că am timp … Continuă să citești De la autoare pentru cititori

Despre click-uri, Facebook, oamenii cu păreri și micile bucurii de care toți uităm

Știți ce mă enervează pe mine cel mai mult și mai mult pe lumea asta? Felul în care, printr-o singură apăsare de buton poți schimba atât de multe lucruri. Poți să îți ștergi singur un articol când abia ce l-ai terminat de scris (da, am comis-o din nou XD), poți să detonezi o bombă, poți să nu îi trimiți un mesaj unei persoane atunci când … Continuă să citești Despre click-uri, Facebook, oamenii cu păreri și micile bucurii de care toți uităm

Cugetări offline

Întotdeauna m-am considerat o persoană normală. Cel puțin din punctul de vedere al aspectului fizic. Nu am nimic special. Nu am un corp cu forme voluptoase și nici o față specială în vreun fel. Am ochii căprui, buze pline (nu mari, dar medii) și, de fapt, dacă stau bine să mă gândesc, cea mai bună descriere a corpului meu ar fi “mediu”. Pentru că sunt … Continuă să citești Cugetări offline

Despre muzică… din nou

Muzica, pentru mine, trebuie să fie prezentă constant în viața mea. Pentru că sunt plină de idei și de trăiri. Și muzica, e lucrul care le face să prindă viață uneori. Muzica e lucrul care îmi poate schimba starea într-o secundă. Sunt piese care, chiar dacă nu au versuri, îmi transmit lucruri. Primul meu articol de pe blogul ăsta, a fost despre muzică. Și deși … Continuă să citești Despre muzică… din nou

Uneori e despre fericire

Am 16 ani. Sunt o simplă adolescentă. Nu prea poți să spui că am gustat cine știe ce din viață, nu? Poate că da. Dar în ăștia 16 ani am învățat totuși ceva. Pe lângă o grămadă de lucruri (din care multe, absolut inultile, dar în fine), am învățat câte ceva despre viață. Viața poate fi în multe feluri: poate fi frumoasă, poate fi simplă, … Continuă să citești Uneori e despre fericire

Am scris un articol întreg, ca mai apoi să îl șterg din greșeală #ImAGenius

Well, nici nu mai știu ce ziceam. Sinceră să fiu, sunt atât de zăpăcită în momentul ăsta, că nici măcar nu mai țin minte un simplu cuvânt din ce voiam să scriu. Scuze, din ce scrisesem deja. Scrisesem un articol minunat de vreo… Nu știu, posibil 1000-2000 de cuvinte, din care nu îmi mai amintesc nimic, pe care l-am șters pur și simplu din greșeală. … Continuă să citești Am scris un articol întreg, ca mai apoi să îl șterg din greșeală #ImAGenius

Jurnal de călătorie – Köln, 08-11 septembrie 2017

Vineri, 8 septembrie 2017 PRIMA ZI Ruta Craiova – Köln. Ora opt și cincisprezece minute dimineața. Roțile avionului se desprind de asfalt, botul ascuțit al acestuia țintind către nori și mai departe. E al doilea zbor cu avionul din viața mea. Tata nu pare foarte emoționat, dar pentru mine e o experiență cu totul unică. Odată cu senzația de ușurare pe care o resimt când … Continuă să citești Jurnal de călătorie – Köln, 08-11 septembrie 2017

Suntem ca niște cărți deschise

Noi oamenii suntem ca niște cărți. Niște cărți care deschid cărți. Știu că sună ciudat, dar nu o să mai sune atât de ciudat dacă o să vă explic. Oamenii au tendința de a se atașa de alți oameni. Este în ADN-ul nostru să facem asta. Dar uneori trebuie să învățăm să ne „detașăm”. Uneori trebuie să lăsăm oamenii să plece. Și e greu. Și … Continuă să citești Suntem ca niște cărți deschise

Frustrări / Lucruri enervante

1. Urcatul / Coborâtul din mijloacele de transport. Când un mijloc de transport în comun, fie el autobuz, tramvai, tren sau metrou (nu e cazul în Craiova, dar o spun la modul general), mi se pare corect ca TU – om care vrea să urce în autobuz – sa aștepți încă 30 de secunde până coboară oamenii care trebuie să coboare din autobuz, APOI să … Continuă să citești Frustrări / Lucruri enervante

Deliciile trezitului devreme dimineața

 N-am să mint. Nu prea gust eu atât de des deliciile astea. Dar și când o fac, e că o prăjitură din care iau numai câte o linguriță și nici aia plină. Glumesc. Nu chiar. E 8. Bine, e 8 și 18 minute. Dar sunt trează de vreo oră. De obicei sunt omul ăla care se trezește meeegaa târziu (10-11, pe acolo), dar azi chiar … Continuă să citești Deliciile trezitului devreme dimineața

De ce nu mi-am dorit niciodată să fiu celebră?

 E posibil ca ăsta să fie unul dintre cele mai scurte articole de pe blog. Nu mi-am dorit niciodată să fiu celebră. Nu m-a atras niciodată ideea. Nu mi-am dorit cercuri mari de prieteni sau mega-petreceri de ziua mea. De ce? Pentru că pur și simplu nu îmi place. A fi celebru înseamnă a fi privat de anumite lucruri de care oamenii de rând beneficiază, … Continuă să citești De ce nu mi-am dorit niciodată să fiu celebră?

Plecăm sau rămânem?

În general, nu am prea postat chestii de genul ăsta pe blog. În general mi-am exprimat diverse sentimente sau mi-am eliberat mintea de nebunii, dar nu am abordat niciodată genul ĂSTA de subiecte. Despre ce vreau să vorbesc? Vreau să vorbesc despre opinia mea în ceea ce privește plecatul din țară. E mai bine să plecăm? E mai bine să rămânem? Voi începe prin a … Continuă să citești Plecăm sau rămânem?

Pesimist, optimist sau realist?

A existat o bună perioadă de timp când m-am considerat o persoană realistă. Însă cu timpul, lucrurile s-au schimbat și am început să cred că sunt mai mult pesimistă decât realistă.  Cumva, a-mi creea singură impresia că un lucru o să îmi iasă prost m-a făcut să mă simt mai fericită atunci când se întâmplă să iasă bine și mai puțin dezamăgită atunci când se … Continuă să citești Pesimist, optimist sau realist?

Întâi e confuzie, apoi…

Întâi e confuzie. Întâi e totul în ceață. Întâi nu înțelegi și nu accepți în totalitate ceea ce e inevitabil să se întâmple. Întâi nu vrei să accepți. Întâi nu înțelegi. Întâi glumești, necrezând că se va întâmpla. Întâi zâmbești nepăsător. Întâi ești ușor neștiutor sau poate ignorant. Întâi nu știi exact ce, cum, când și de ce se întâmplă. Întâi nu observi nicio schimbare; … Continuă să citești Întâi e confuzie, apoi…

Promit să nu mă mai plâng niciodată că nu am inspirație

De vreo săptămână încoace (cel puțin), mă bântuie inspirația și mă înnebunește imaginația mai rău ca oricând. Dar problema e că mă simt inspirată de tot și de nimic în același timp. Așa că singura soluție a fost să scriu orice imi vine în minte până rămân fără idei și să mă liniștesc. Ce am obținut? Am scris vreo 24 de pagini până m-am blocat … Continuă să citești Promit să nu mă mai plâng niciodată că nu am inspirație

Singurătate

Având pe mine doar o jachetă relativ subțire, aerul rece combinat cu briza racoroasă a lacului îmi intră ușor în oase, dar cu toate astea, continuam să merg pe malul apei ascultând liniștea incomensurabilă a locului. Sunetul valurilor ușoare ale apei păreau să completeze atmosfera liniștitoare de singurătate. Era ceva în pacea conferită de natură, ceva în liniștea locului, ceva ce mă făcea să îmi … Continuă să citești Singurătate

Plouă cu frunze

 Plouă cu frunze. Plouă cu visele și dorințele copacilor bătrâni. Plouă în culori: plouă galben și portocaliu și ruginiu. Plouă cu aur și aramă. Plouă cu amintiri de-o vară. Plouă cu povești de dragoste pe care numai frunzele le știu pe-ndelete. Plouă cu gânduri, idei și sentimente tainice. Plouă cu secretele încă nedezvăluite ale universului. Plouă cu lacrimile aurii ale naturii. Plouă tomnatic. Plouă cu … Continuă să citești Plouă cu frunze

Morning

Miros de cafea, omlete peste omlete, ziare, cărți, abur, răcoare, lumina blândă a unui soare abia răsărit, rouă, zumzetul ușor al orașului abia readus la viață de lumina soarelui, alarme amânate sau oprite, pâine prăjită, unt, ceai, lapte, cereale, croissante cu ciocolată, covrigi calzi, ghiozdane, penare, manuale, autobuze și oameni care aleargă să le prindă, mașinile oamenilor ce pleacă (și eventual întârzie) la serviciu, găști … Continuă să citești Morning

File, pagini și miros de cărți

Știu, știu. În ultima vreme numai despre cărți am postat, dar vă promit că în curând va veni și o postare (sau mai multe) care nu va avea legătură cu cărțile. Articolul de astăzi însă, tot cu și despre cărți este. Astăzi aveam camera încărcată și (cum se întâmplă întotdeauna când o am încărcată) nu aveam absolut nicio idee ce să pozez, dar aveam chef … Continuă să citești File, pagini și miros de cărți

3 piese pe care le-am asociat cu TFIOS

Dacă ești ca mine și asculți muzică non-stop, probabil că ai tendința de a asocia piesele pe care le asculți cu amintirile create, cu locurile vizitate, cu evenimentele la care ai luat parte sau cu cartea pe care o citești. Așadar, astăzi vă voi arăta un top cu 3 piese pe care le-am ascultat în timp ce am citit „The Fault In Our Stars” de … Continuă să citești 3 piese pe care le-am asociat cu TFIOS

The Fault In Our Stars

Înainte de a citi articolul vreau să se înțeleagă clar: Aceasta nu este o recenzie. E mai mult un articol despre reactia mea la terminarea cărții.   E 1:38 noaptea. Nu știu exact cum să încep să scriu asta, dar… Acum câteva zile m-am apucat să citesc „Sub Aceeași Stea” (sau „The Fault In Our Stars”) de John Green. Și nu regret deloc. La început … Continuă să citești The Fault In Our Stars

Dragi oameni „binevoitori”

Dragi oameni „binevoitori”, Mă doare al naibii de tare cotul când veniți să îmi spuneți că bluza aia nu mai e la modă și că pantofii ăia nici atâta. Mă doare al naibii de tare cotul când îmi spuneți toate părerile voastre în legătură cu „alegerile greșite pe care le fac”, „hainele demodate”, preferințele muzicale „deloc în ton cu moda” (că deh, în zilele noastre … Continuă să citești Dragi oameni „binevoitori”

Despre sporturi și sportivi

Don’t be afraid of failure. This is the way to succeed. — LeBron James I hated every minute of training, but I said: „Don’t quit. Suffer now and live the rest of your life as a champion.” — Muhammed Ali Nu mă consider nicidecum o sportivă. Nu am talentul necesar. Sunt mult prea visătoare și neatentă. Și pe lângă asta nu am nici un psihic … Continuă să citești Despre sporturi și sportivi

Un articol al cărui final nu are nicio legătură cu începutul

E 12 jumate noaptea și cumva fix acum m-a pocnit ceva inspirație pentru scris (un articol care va apărea mai încolo). Și jur că nu înțeleg. Deși inspirația mea e aceeași și în timpul zilei, deși am atât de mult timp încât mi-aș putea face un jacuzzi din el, deși nu ies din casă, eu ziua nu pot scrie. Ah, ce? Am postat vreun articol … Continuă să citești Un articol al cărui final nu are nicio legătură cu începutul

Picături de ploaie și un răsărit superb

13 august   Deși scriu asta, nu am văzut soarele urcând pe cer și nici poze nu am pentru că nu am aparatul foto lângă mine. Dar cu toate astea vreau să scriu. Simt că trebuie să scriu. Despre cum picăturile de ploaie lovesc asfaltul, despre cum norii devin roz ca vata de zahăr când răsare soarele, despre răcoarea incredibl de plină de viață, despre … Continuă să citești Picături de ploaie și un răsărit superb

Despre timp și cât de bine e să poți să îl pierzi

Abia am blogul ăsta de vreo câteva luni și deja simt că aici îmi e locul. Aș scrie în continuu. Aș scrie până m-ar durea degetele. Pentru că de când am blogul am devenit mult mai atentă în jurul meu (în căutare de inspirație, bineînțeles). Și am realizat ce frumoasă e viața. Și am realizat că poți găsi inspirație oriunde. Că lumea e îmbibată în … Continuă să citești Despre timp și cât de bine e să poți să îl pierzi

Music

Eu aș putea spune că mă pot considera o melomană de felul meu. Nu știu dacă aș putea spune că sunt o mare melomană, dar ce pot afirma cu certitudine este că nu îmi voi uita vreodată telefonul și căștile acasă pentru că ascult muzică oriunde m-aș duce și orice aș face. Cunoscuții mei știu prea bine (asta incluzând, desigur, și familia și prietenii). Așa … Continuă să citești Music